Proiect desfăşurat sub patronajul bisericii ortodoxe misionare a studenţilor din Cluj-Napoca Fabrica de gânduri bune      

PRIMUL CÂNTEC

Arhiepiscopul Iustinian Chira   pro(a)dus oferit din data de 1 iulie 2013

Cel mai frumos şi sfânt prinos pe care un om îl aduce lui Dumnezeu este cântarea. Toată făptura cântă. Cântă Îngerii din Cer, cântă vântul şi apele cântă. Cântă păsările codrului, cântă greierii pământului, dar mai presus de toate cântă omul. Omul cântă şi la bucurie şi la supărare, el cântă, cântă…

Cântarea este un dar pe care Dumnezeu i l-a dat omului ca pe o mângâiere. Primul cântec l-a cântat omul când a fost alungat din Rai. Atunci sufletul omului a început să cânte de dorul lui Dumnezeu, de dorul Raiului şi al Îngerilor, de dorul fraţilor lui şi al tuturor Sfinţilor, şi aşa a început să întocmească slujbele, ca să le cânte în faţa altarelor şi a icoanelor. Acestea sunt formate din cele mai frumoase cuvinte de laudă, de mulţumire şi de cerere. Cântările acestea sunt cele mai iubite daruri pe care Dumnezeu şi toţi Sfinţii le primesc de la fiii oamenilor.

Dar şi în familie, în casa lui, omul cântă, cântă, cântă. Cântă mama cea bună când îşi leagănă copilul. Cântă bărbatul când se află departe de casa lui, de satul lui, de familia lui. Cântă tânărul îndrăgostit şi omul când se simte singur.

Omul cântă când este vesel sau trist. Cântă omul şi la durere, la despărţirea de cei dragi, care pleacă pe calea de unde nu se mai întorc niciodată, dar cântă de bucurie şi la nuntă sau când se întâlneşte cu prietenii care nu-l uită.

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Colo’n sus în vremea aceea, Ed. Mănăstirii Rohia, Rohia, 2010, p. 7-8.