Proiect desfăşurat sub patronajul bisericii ortodoxe misionare a studenţilor din Cluj-Napoca Fabrica de gânduri bune      

BOGĂŢIA PRIMĂVERII   Sfântul Inochentie al Odessei

Orişicât de bogată şi de împodobită ar fi natura în timpul primăverii, totuşi sufletul înnoit de harul dumnezeiesc este mult mai împodobit şi mai bogat în florile virtuţilor – într-însul se găseşte şi floarea cea albă a nevinovăţiei şi curăţiei inimii şi floarea cea roză a binefacerii şi dragostei către aproapele şi floarea cea albastră a contemplaţiei şi înţelepciunii duhovniceşti ...

FLORILE LUI DUMNEZEU   Sfântul Ioan din Kronstadt

Sfinţii, oamenii lui Dumnezeu, sunt minunate, neveştejite, înmiresmate flori. Nu te atinge de ele cu buze întinate de duhoarea păcatului. Roagă-te lor cu inimă şi cu buze curate, cu luare-aminte, adunându-ţi gândurile, cu evlavie, fără grabă. Ei sunt cer cuvântător, au dus pe pământ viaţă cerească, împodobită cu minuni şi cu alese fapte de desăvârşire, în iubire necuprinsă şi adâncă ...

FRUNZELE COPACILOR   Sfântul Ioan din Kronstadt

Ale cui sunt frunzele copacilor? Ale lui Dumnezeu. Ale cui sunt gândurile bune care îţi vin în minte? Ale lui Dumnezeu. Cine a dat copacilor, pomilor, însuşirea de a se forma şi creşte în ei o parte lemnoasă, de a se forma şi dezvolta în ei frunze, flori şi roade? Dumnezeu le-a dat-o. Cine te-a înzestrat cu darul gândirii şi ...

MATERIALISMUL   Sfântul Nectarie al Eghinei

Teoriile materialiste care neagă nemurirea sufletului uman şi îl reduc la nefiinţă subminează existenţa şi supravieţuirea, progresul şi fericirea omului. Este respinsă menirea înaltă a omului, coborât la nivelul fiinţelor necuvântătoare, universul său spiritual este distrus, sentimentele nobile îşi pierd valoarea, morala, virtutea, adevărul şi întregul tezaur de cinste al virtuţilor rămân doar nişte cuvinte perimate, fără sens şi lipsite ...

MIREASMA CEA BUNĂ   Sfântul Ioan din Kronstadt

Buna mireasmă care vine din căditul tămâierii ne aduce aminte mereu că sufletele şi trupurile noastre – temple nezidite de mână omenească – trebuie să reverse necontenit buna mireasmă a harului Duhului Sfânt şi a virtuţilor: curăţia, sfinţenia, blândeţea, smerenia, nerăutatea, simplitatea, sinceritatea, bună- voinţa, compasiunea, îngăduinţa, răbdarea, nefăţăr- nicia, iubirea de dreptate, ascultarea, milostivirea. + + + + + + ...

MIREASMA ODĂII   Sfântul Tihon din Zadonsk

Vezi că aceia care vor să scoată dintr-o odaie miasma stricăciunii aprind pulberi binemirositoare sau altceva ce ar putea folosi pentru aceasta şi astfel, prin buna mireasmă, îndepărtează acea duhoare. Sufletul omului este întocmai ca şi o odaie care mai înainte de căderea strămoşilor noştri era plină de frumuseţe şi bunăcuviinţă, ca de nişte arome plăcut mirositoare, fiind loc de ...

POARTA DESCHISĂ DRAGOSTEI   Părintele Rafail Noica

Facerea de minuni, de exemplu, este numai unul din lucruri, şi nu cel mai preţuit de Sfinţii istoriei. Cele mai preţuite de Sfinţii istoriei sunt virtuţi ca smerenia, de pildă, care este poarta deschisă dragostei, dragostea fiind cuvântul la care se reduc toate poruncile dumnezeieşti. + + + + + + + + + + + + + + + + ...

PRIMĂVARA POCĂINŢEI   Sfântul Inochentie al Odessei

În însăşi pricina care dă naştere primăverii fireşti, este cuprinsă o mare învăţătură ce ne stă tuturor înainte. Văzând că primăvara îşi are obârşia din înmulţirea şi adăugirea pe pământ a luminii şi a căldurii soarelui, uşor ne putem închipui că în acest timp al primăverii soarele se apropie de pământ. De fapt însă el este mai departe de pământ ...

ROADELE OMULUI   Sfântul Ignatie Briancianinov

Ramura roditoare se pleacă spre pământ, apăsată de mulţimea şi greutatea roadelor sale. Ramura stearpă creşte în sus, înmulţindu-şi mlădiţele sale neroditoare. Sufletul bogat în virtuţile evanghelice se cufundă în smerenie din ce în ce mai adânc, şi în adâncurile acestei mări află mărgăritarele cele de mult preţ: darurile Duhului. Trufia este semnul neîndoielnic al omului deşert, rob al patimilor, semnul sufletului ...

UMBRA ŞI SLAVA   Sfântul Tihon din Zadonsk

Vezi că, atunci când mergem înspre soare, umbra noastră vine după noi şi, cu cât mai grăbit fugim de ea, apropiindu-ne de luminătorul zilei, cu atât mai repede aleargă şi umbra în urma noastră, făcându-se tot mai mare. Asemenea sunt şi oamenii evlavioşi. Aceştia se apropie de Dumnezeu, iar slava lor vine după ei; şi pe măsură ce ajung tot ...