FLORI DE GHEAŢĂ

Să ne întoarcem spre locuinţele noastre şi să intrăm în cea dintâi casă ce ne va ieşi înainte, nu a unui bogat, ci, de vreţi, fie şi a celui mai de pe urmă muritor.

Ce se vede colea, pe acest geam pe jumătate stricat? Un fel de desen, necunoscut şi neajuns până acum de iscusinţa omenească. Materialul întrebuinţat se pare a fi cel mai simplu: zăpadă şi gheaţă – dar iscusinţa în lucrare este neobişnuită. Cine oare este acest Făurar nevăzut, care ştie să facă lucruri aşa de minunate din nimic? Dacă întrebi ştiinţa despre toate acestea, ea îţi spune: „Aici frigul de afară s-a luptat cu căldura din casă şi această luptă a dat naştere acestei alcătuiri”. Dar bine, pentru ce toate acestea? „Căldura din casă” – continuă a ne spune ştiinţa – „s-a aşezat pe sticlă sub formă de umezeală, iar frigul de afară, condensând-o, a îmbrăcat-o anume în aceste forme cu diferite alcătuiri”. Pentru ce, însă, a îmbrăcat-o anume în aceste forme şi nu în altele? De unde vine asemănarea acestor alcătuiri cu forma fiinţelor din diferite împărăţii ale naturii? Ştiinţa tace. Să ne uităm mai de aproape la această zugrăveală minunată! Unele din părţile cele mai de dedesubt ale ei sunt aşternute ca nisipul din văile de dinaintea munţilor, ori ca nourii pe cer. Dar iată, deasupra acestui strat se vede asemănarea bolovanilor, închipuiţi printr-un şir de cristale! În ce chip vederea acestor munţi îndepărtaţi se arată pe această sticlă! Deasupra bolovanilor şi câteodată alături de ei se văd plante mari şi mici: de unde sunt ele? Nu e oare umbra [închipuirea] plantelor şi buruienilor ce cresc vara sub ferestrele voastre? Dar printre aceste plante se văd şi dintre acelea care nu numai că nu se află în grădina voastră, ci nici în ţara noastră. Se văd plante din acelea care cresc în alte părţi, câteodată foarte îndepărtate de noi. Prin ce minune s-au mutat ele dintr-o aşa depărtare în casele noastre şi pe ferestrele noastre? Orice s-ar spune, totuşi nu se poate a nu zice, la urma urmelor, că în acest fenomen, cu toată micşorimea şi neînsemnătatea lui, ni se arată acea putere a-toate-ziditoare care, şi în lucrurile cele mici, ca şi în cele mari, întrece orice cugetare a noastră, pentru care nu există nici depărtare, nici piedici şi care întotdeauna şi pretutindeni are gătite forme pentru tot felul de lucrări.