APA MOARTĂ

Astăzi, învăţaţii au înălţat şi înalţă un idol uriaş, dând tuturor poruncă să i se închine, întocmai cum i se închină ei: scrisul care tăgăduieşte existenţa lui Dumnezeu. Un duh necurat care ne aţâţă şi ne pune în mişcare trufaşa, necredincioasa noastră raţiune pornită împotriva lui Dumnezeu. Diavolul e şiret, vai, cât de şiret este! El a descoperit, pasămite, în credinţa creştină o idolatrie subtilă, în raport cu tendinţele şi cu spiritul veacului acesta şi cu gradul său de dezvoltare intelectuală. Pe cât este de şiret, pe atât este de nemernic! Cum îşi mai face mendrele în sărmana omenire, care şi-a îndepărtat inima de Hristos! Cu câtă înverşunare îi trage pe oameni spre iad, făcând-o chiar cu funiile pe care şi le-au împletit şi nu încetează să şi le împletească oamenii înşişi! Ne duce la pierzare prin propria noastră minte, cea care ar fi trebuit să ne ducă spre Dumnezeul cel viu şi nemuritor! Cu propria noastră găleată scoatem apă moartă din fântâna deşartei, oarbei înţelepciuni a lumii acesteia, dându-ne să bem nouă şi altora şi noi o bem, fără să ne treacă prin gând că bem apă moartă. + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + +