GÂNDUL POCĂINŢEI Compozitorul Arvo Pärt
Omul, dacă se pocăieşte, de multe se eliberează. Iată, te duci la un prieten şi îi spui tot ce ai pe inimă şi deja îţi este mai uşor. Chiar şi pentru un lucru atât de mic. Dar trebuie să ne pocăim din temelie. Omul trebuie să se elibereze de această povară. Dacă mergeţi la un al treilea şi îi spuneţi ...
GÂNDURI BUNE ŞI RELE Sfântul Paisie Aghioritul
La începutul vieţii lui duhovniceşti, omul alungă gândurile rele prin meditaţia duhovnicească, prin rugăciune şi prin lupta lui jertfelnică. După aceea vin în întregime gândurile cele bune. Mai târziu încetează şi gândurile bune şi vine iluminarea dumnezeiască. Mustrând răul, deseori nu iese nimic. Arătând binele, răul se mustră el singur. Ca mintea şi inima unui creştin luptător să se curăţească, trebuie ca ...
GÂNDURILE COPILULUI Sfântul Nectarie al Eghinei
Înainte de a învăţa să-şi exprime gândurile, copilul deţine o multitudine de cunoştinţe. Orice imagine îşi lasă amprentele pe tăbliţa minţii sale: în timp ce mintea lucrează, copilul nu e conştient de ceea ce se întâmplă cu el. Cine l-a învăţat să memoreze cele care se derulează şi se perindă prin faţa ochilor săi? Cine i-a imprimat minţii copilului în ...
GÂNDURILE OMULUI Sfântul Nicolae Velimirovici
Omul socoteşte, de obicei, că toate gândurile sunt ale lui, proprii, opera sa izvorând de la el însuşi. Cu toate acestea, este neadevărat, chiar dacă omul proclamă că duhul său, partea lui lăuntrică, nu se supune influenţei puterii duhovniceşti, nici celor bune, nici celor rele. În realitate, duhul omenesc suportă influenţa unei mulţimi de puteri duhovniceşti exact în acelaşi fel ...
GÂNDURILE ŞI HARUL DUMNEZEIESC Sfântul Paisie Aghioritul
Gândurile „bune”, mişcate de mândrie, sunt prinse de diavol. Asupra gândurilor bune pornite din smerenie şi din iubire diavolul n-are nici o îndreptăţire. Nimeni să nu se încreadă în gândul lui, pentru că dacă este om duhovnicesc se va rătăci, iar dacă este lumesc îşi va pierde minţile. Să nu te încrezi în cugetul tău, nici dacă îţi spune că eşti un ...
GEOLOGIE Sfântul Ioan din Kronstadt
Cuvântul lui Dumnezeu scris vorbeşte mai adevărat şi mai clar despre lume. Cuvântul naturii este închis în ea şi nu poate exprima nimic desluşit, de la sine, rămânând literă moartă, fără glas. „Unde erai tu – omule – când am întemeiat pământul?” (Iov 38, 4). Erai, oare, lângă Dumnezeu când a întocmit universul? „Cine a căutat în adânc Duhul Domnului ...
GEOMETRIE Sfântul Ioan din Kronstadt
Pentru cel ce crede cu adevărat în Dumnezeu, orice lucru din câte există pe pământ şi în toate lumile vizibile parcă n-ar fi, dispare; nu există nici măcar un singur punct sau o singură linie imaginare în spaţiu fără Dumnezeu; pretutindeni îi apare în minte o singură, infinită Fiinţă – Dumnezeu. Îşi închipuie că ori de câte ori trage aer ...
GERURILE Sfântul Ioan din Kronstadt
Gerurile puternice, ca şi dezgheţurile bruşte arată limpede „în mic” că Domnul care a „compus” întreg universul poate, într-o clipă, dacă ar vrea, să-l şi „descompună”. Arată, de asemenea, că mările, lacurile, râurile pot să îngheţe, dar şi să se dezgheţe, că vegetaţia înfloreşte şi se dezvoltă primăvara şi vara, pentru ca toamna să se ofilească şi să se desfrunzească. ...
GHEAŢA Sfântul Inochentie al Odessei
Oare ştiţi voi câte legi s-au avut în vedere la formarea gheţii, iarna? Colea, pe cel mai neînsemnat pârâu, pe cea mai mică baltă, s-a repetat, în formă, ceea ce s-a întâmplat oarecând cu munţii cei uriaşi şi la formarea acelor stânci uriaşe dintr-înşii, la care nu te poţi uita fără de mirare şi spăimântare! Toate acestea şi altele multe ...
GHIMPII Arhiepiscopul Iustinian Chira
Tuturor oamenilor le doresc ghimpii greu de stăpânit ai nemulţumirii de sine, ca pe cel mai preţios şi luminos dar. E în firea oamenilor zbuciumul, nemulţumirea de sine, setea după noi orizonturi, dorul după desăvârşire. + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + ...