BEŢIA

Este beţie pricinuită de vin şi alte băuturi şi este beţie care nu este de la vin, după cum se spune: „beţie fără vin” (Isaia 28, 1). Se îmbată de la vin cel care îl bea peste măsură. Tot beat este însă socotit şi omul care se desfată cu dragostea acestei lumi, cu gândurile deşarte şi cu lucrarea fărădelegii. Cei care se îmbată de vin nu ştiu deseori ce vorbesc şi ce fac, nu au frică şi orice fac aproape că este vrednic de toată batjocura.

Tot aşa şi cel ce se îmbată de dragostea acestei lumi şi de alte gânduri ale fărădelegii nu ştie ce face. Se laudă ba cu una, ba cu alta, dar toate gândurile şi faptele lui îl învinovăţesc. Toţi mor şi nimeni nu ia nimic cu sine, iar el se îngrijeşte de sporirea averii, de extinderea pământurilor, de zidirea caselor şi de celelalte plăceri ale sale, de dobândirea cinstei şi slavei deşarte. Şi se îngrijeşte aşa, ca şi cum ar trăi veşnic în această lume.

Rea este beţia de la băutură, dar cu mult mai rea este cealaltă. Cei care se îmbată cu băuturi alcoolice se trezesc repede, dar cei ce se îmbată cu dragostea acestei lumi, cu mare osteneală se trezesc. Patima care trăieşte în ei şi îi face nebuni stârneşte în mintea lor nenumărate pricini şi nu-i lasă să se trezească. „Am nevoie de multe pentru soţie, pentru copii şi pentru bătrâneţile mele”. Dar cinstea şi slava, care nu sunt mai prejos decât bogăţia pe care ţi-o doreşti, la ce îţi foloseşte? Pentru ce îţi trebuie haine bogat împodobite, case, mese, slugi, cai, trăsuri, diamante, briliante şi celelalte deşertăciuni?