DEZGHEŢUL APELOR

Dezgheţul lacurilor şi râurilor este o imagine a despărţirii sufletului de trup. Când apele scapă de chingile gheţii, luciul lor începe să stea faţă către faţă cu aerul, care le mângâie cu suflarea sa, iar razele soarelui prind a se răsfrânge în ele. Aşa se întâmplă cu sufletele curate, care se despart de trup; ele stau faţă către faţă cu Hristos, Care le revigorează şi le luminează. Atâta timp cât stă deasupra lor crusta gheţii, apele zac ca într-o temniţă, încătuşate, neavând o comunicare directă cu aerul şi cu lumina soarelui. Aşijderea şi sufletele noastre, cât timp trăiesc sub un înveliş trupesc, nu pot comunica nemijlocit cu Dumnezeu şi cu sfinţii, ci doar parţial, prin intermediul acelui înveliş. Iar când va cădea învelişul trupului, vom vedea pe Domnul faţă către faţă, aşa cum apele de pe care s-a topit crusta de gheaţă stau cu faţa spre soare şi intră în contact direct cu aerul. + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + +