DISTANŢA INEXISTENTĂ

După cum într-o convorbire aerul se află pretutindeni şi umple totul, devine un fel de mijlocitor între cuvintele noastre şi cele ale persoanei cu care vorbim şi cuvintele ajung la urechile unuia sau ale celuilalt pe calea aerului, iar neexistând aerul, n-am putea vorbi şi nici auzi, întocmai şi în cele duhovniceşti. Duhul Sfânt, care pretutindenea este şi pe toate le împlineşte, ne mijloceşte comunicarea cu fiinţele fără de trup. Nu înţelegem bine cum anume suntem auziţi de alţii, de persoane aflate uneori la mare distanţă, prin intermediul aerului, ştim doar că suntem auziţi; de asemenea nu înţelegem cum aud, prin Duhul Sfânt, îngerii şi sfinţii suspinele inimilor noastre, dar ştim că le aud. Aşa cum din răspunsurile celor cărora ne adresăm deducem că am fost auziţi, şi în cel de-al doilea caz deducem aceasta tot din răspunsuri. În primul caz vedem cu ochii noştri trupeşti faţa celui cu care vorbim, în al doilea, chipul celui cu care vorbim se înfăţişează ochilor inimii, o faţă nevăzută sau un duh nevăzut. Pentru fiinţele corporale distanţa contează. Pentru omul sfânt ea este inexistentă. + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + +