FIERUL ÎNCINS

Vezi că fierul în foc se înmoaie şi cu cât se încinge mai mult, cu atât mai moale se face. Întocmai se face şi cu omul: din fire, orice om este aspru ca fierul – răutatea păcatului i-a învârtoşat inima şi i-a făcut-o tare ca oţelul. Iată de ce o inimă neînnoită prin harul Sfântului Duh este numită „de piatră” în Sfânta Scriptură. „Inima lor de piatră le-o voi smulge din trup şi le voi da o inimă de carne”, zice Domnul (Iezechiil 11, 19). De aceea tot omul este din fire foarte neascultător şi nesupus lui Dumnezeu; nimic nu vor putea cuvintele, îngrozirile şi povăţuirile, dacă nu-l va mişca [spre nevoinţă] harul Domnului, căci este ca fierul cel rece, care neclintit şi neschimbat rămâne chiar de este lovit cu ciocanul. Însă când focul harului lui Dumnezeu se va atinge de inimă şi o va încălzi, ea va începe să se înmoaie şi, pe măsură ce va fi arsă tot mai mult de această flacără cerească, se va face mai moale, mai roşie, mai curată. Atunci acel om se depărtează de lume şi de toate cele frumoase, plăcute, vesele şi îndulcitoare care sunt în ea şi le socoteşte ca pe un nimic pe cele pe care le avea cândva drept mari şi nepreţuite şi năzuieşte cu toată inima sa doar spre cele cereşti şi veşnice, arătându-se bucuros de a face ascultare întru toate câte va binevoi Dumnezeu.