IDEILE

Ideile se disting ca sensibile şi abstracte, în acord cu obiectele din care sunt deduse; de asemenea, acestea se împart în: teoretice, morale şi sentimentale; din ideile abstracte se nasc: a) ideile teoretice, anume cele despre nemurire, sfinţenie, fericire ş.a., b) ideile morale, cele ale dreptăţii, virtuţii, evlaviei ş.a., c) ideile sentimentale, cele ale frumosului, binelui, adevărului, desăvârşirii. Omul îşi rânduieşte viaţa, acţiunile, faptele în raport cu aceste idei. Acordul cu aceste idei poartă numele de stare ideală şi subliniază faptul că fiinţa care o respectă pe aceasta e spirituală, pe când dezacordul faţă de această stare aparţine realităţii imediate sau se află sub imperiul poftei şi-l defineşte pe adeptul acesteia drept o fiinţă materială; de aceea şi faptele şi ştiinţele sunt cu adevărat ştiinţă şi artă când au o dimensiune ideală; dacă sunt lipsite de aceasta sunt [pur şi simplu nişte] experienţe şi munci pline de cazne, aşa cum sunt activităţile animalelor, de exemplu ale castorului, maimuţei şi ale celorlalte patrupede şi păsări, a căror viaţă se află sub semnul realităţii imediate, adică supusă poftei şi redusă la materialitate şi moarte. + + + + + + + + + + + + + + + + +