PÂINEA VIEŢII

În locul pomului vieţii ne-a dat pâinea vieţii; în locul roadelor pomului cunoaşterii binelui şi a răului ne-a dat pâinea care dă viaţa. Atunci s-a spus: „nici să vă atingeţi de el, că muriţi” (Facerea 3, 3), acum ni se spune: „Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci” (Ioan 6, 51, 58). Atunci Adam şi Eva i-au dat crezare ispititorului şi au murit; acum, dimpotrivă, dăm crezare cuvintelor Domnului vieţii: „acesta este Trupul Meu, acesta este sângele Meu” (Matei 26, 26, 28; Marcu 14, 22, 24) şi ne umplem de viaţă. Ne ridicăm prin căderea de altădată. Am căzut neavând încredere în Dumnezeu, prin neascultare (necredinţă), ne-am ridicat prin ascultarea credinţei. Atunci am căzut la înţelegere cu diavolul împotriva lui Dumnezeu, unindu-ne cu el, înşelătorul, spre moartea noastră; acum ne înţelegem din toată inima cu Adevărul Însuşi, cu Dumnezeu-Mântuitorul şi ne unim cu El, cu inimă curată, spre viaţa noastră, spre pace, spre bucurie. „O, înfricoşată Taină! O, bună mila lui Dumnezeu! Cum eu, fiind tină, mă împărtăşesc cu Dumnezeiescul Trup şi Sânge şi mă fac fără stricăciune” (Canonul Sfintei Împărtăşiri, Tropar, Cântarea a 8-a). + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + +