PARFUMUL ADEVĂRAT

Constatăm cu mirare că, oricât de mult ne-ar preocupa sănătatea şi oricât de mare ar fi grija de a ne-o păstra, oricât de săţioase şi de gustoase mâncărurile pe care le mâncăm şi băuturile pe care le bem şi oricât de mult ne-am plimba în aer liber, până la urmă pe toţi ne lovesc bolile şi stricăciunea trupească, pe când sfinţii, care n-au pus preţ pe trup, mortificându-şi-l continuu prin înfrânare şi post, culcându-se mereu pe pământul gol, şi-au făcut nemuritor şi sufletul, şi trupul. Trupurile noastre ghiftuite, îndopate cu toate bunătăţile, exală miasme neplăcute după moarte şi uneori chiar în timpul vieţii; cele ale sfinţilor înfloresc şi răspândesc bună mireasmă atât în timpul vieţii, cât şi după moarte. Ce fapt uluitor! Vrând să ne „construim” trupul, ni-l distrugem; ei distrugându-l şi-l „construiau”; parfumându-ne trupul, nu reuşim să-l ferim de putreziciune; sfinţii însă, cărora nu le stătea în gând să-şi parfumeze trupul, ci să le fie sufletul bine-mirositor în faţa lui Dumnezeu, s-au învrednicit şi de buna mireasmă a trupului. Fraţilor! Trebuie să înţelegeţi ce este cel mai important lucru în viaţă, care este scopul vieţii: să omorâm trupul, cel apăsat de atâtea patimi, poftele trupeşti, prin înfrânare, muncă, rugăciune, să nu-i aţâţăm patimile prin lăcomie, îmbuibare, lene. + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + +