PATRIA

Iubeşte-ţi patria pământească şi pe părintele ei. Ea te-a educat, te-a instruit, te-a făcut să însemni ceva printre oameni, ţi-a dat respectul ce ţi se cuvine, îţi dă de toate. Dar trebuie să-ţi iubeşti cu deosebire patria cerească, pe Părintele veacului ce va să vină; acea patrie este, de bună seamă, mult mai scumpă şi mai vrednică de cinstire decât aceasta, fiindcă este sfântă şi dreaptă, de neclintit, veşnică, nestricăcioasă, fără seamăn de frumoasă şi dătătoare de fericire, fiindcă ţi-a dat şi îţi dă infinit mai multe înlesniri şi bunătăţi decât patria pământească; fiindcă Părintele acelei patrii nu este un om muritor, supus patimilor, ci Dumnezeu Cel mai înainte de veci, Atoatefăcătorul. El te-a făcut fiu al lui Dumnezeu, moştenitor al lui Dumnezeu şi împreună-moştenitor cu Hristos, fiindcă Tatăl ceresc te face părtaş tuturor bunătăţilor Împărăţiei Sale: „Cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit şi la inima omului nu s-au suit” (1 Corinteni 2, 9). Această patrie ţi-a fost juruită cu nepreţuitul Sânge al Fiului lui Dumnezeu. Dar pentru a fi cetăţean al acelei patrii trebuie să-i respecţi şi să-i iubeşti legile, aşa cum eşti obligat să respecţi şi cum respecţi de fapt legile patriei pământeşti, fiindcă fără aceasta nu te vei putea face cetăţean al acelei neasemuite patrii. Iubeşte Biserica, această şcoală de educaţie duhovnicească; ea ne pregăteşte să fim mădulare şi cetăţeni ai acelei patrii.