PLIMBAREA ÎN NATURĂ

Mergând în pădure, în grădină sau pe o pajişte şi văzând tinerele mlădiţe ale plantelor, roadele pomilor, diversitatea florilor de câmp, priveşte vegetaţia cea lăsată de Dumnezeu în întregul ei, ca pe o lecţie de la care să tragi învăţăminte. Fiecare arbore, cu fiecare an, se avântă în sus, prin puterea ce i-a fost dată de la Dumnezeu, nu se întâmplă niciodată să nu crească; luând pildă, spune-ţi: şi eu trebuie să cresc negreşit, să mă înalţ moral mai sus, spre mai bine, spre desăvârşire, cu fiecare zi şi cu fiecare an, trebuie să mă avânt spre Împărăţia Cerurilor, spre Tatăl Ceresc, prin puterea Domnului meu Iisus Hristos şi prin Duhul Său, Care viază şi lucrează întru mine. După cum o pajişte se împodobeşte cu mulţime de flori, tot aşa şi pajiştea sufletului meu trebuie să se înfrumuseţeze cu toate florile virtuţilor. După cum pomii dau în floare şi apoi rodesc, şi sufletul meu trebuie să aducă roade de credinţă şi de fapte bune. + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + +