PRECIZIA ATOMICĂ

Aşa cum cunoaşte Domnul numărul stelelor cerului, tot aşa îl cunoaşte şi pe cel al Îngerilor din Cer şi numărul gândurilor lor; aşa cum cunoaşte Domnul numărul firelor de nisip de pe malul mării şi al puzderiei de făpturi de pe tot întinsul pământului, cu mădularele lor, cu părţile care le alcătuiesc, de la cele mai mari până la cele mai mărunte; aşa cum cunoaşte numărul atomilor tuturor stihiilor, în infinita lor infinitate, tot aşa cunoaşte şi numărul neamului omenesc, care a fost, este şi va fi, numărul gândurilor tuturor oamenilor care au fost, sunt şi vor fi, numărul tuturor pornirilor inimilor lor, al cuvintelor şi al faptelor lor. După cum în natura văzută şi sensibilă nimic nu poate fi ascuns şi nici un atom nu se pierde, fiindcă fără ştiinţa şi voia lui Dumnezeu nimic nu se poate distruge din ceea ce a chemat El la viaţă, tot aşa şi în natura spirituală lui Dumnezeu nu-i scapă nici un gând, nici o intenţie, nici o mişcare a inimii, dorinţă sau faptă. În vistieriile Sale totul se păstrează, ştiindu-se şi numărul şi măsura, cantitatea şi calitatea, în ce grad şi la ce intensitate se manifestă lucrurile, şi cele bune, şi cele rele, gândurile, dorinţele, cuvintele, faptele, mărturisite sau ispăşite şi îndreptate în viaţă. Numărul atomilor pământului, al atomilor făpturilor de pe pământ stă în echilibru perfect cu numărul gândurilor şi mişcărilor sufletului omenesc. Dacă ceea ce este creat şi nu are viaţă de la sine nu se distruge, cum ar putea fi distrus ceva căruia Dumnezeu i-a dat capacitatea de a crea, ceea ce este viu prin excelenţă, adică mintea, cea care înveşmântează în cuvinte pe însuşi făcătorul ei, sufletul? Aşa ceva nu este cu putinţă. Pregătiţi-vă, muritorilor, să daţi răspuns. La judecată vă vor aştepta toate gândurile, dorinţele, cuvintele voastre, faptele bune şi faptele rele, nemărturisite sau neîndreptate, acestea din urmă, prin fapte bune. De toate vei da socoteală înaintea lui Dumnezeu. Doamne, Cel ce ne ţii la Sânul Tău părintesc!, „să nu intri la judecată cu robul Tău” (Psalmul 142, 2). „De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi?” (Psalmul 129, 3).