PUTEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI

Aşa cum soarele de pe cer îşi reflectă întreaga-i măreţie şi strălucire în puzderia de corpuri transparente de pe pământ şi soarele duhovnicesc – Dumnezeu – a binevoit să se reflecte în nenumărate fiinţe, în cer şi pe pământ: acolo în îngeri, aici în oameni. Şi după cum lumina – şi cea a soarelui material – nu se împiedică de corpurile solide, dar transparente, luminând prin geamuri încăperi închise din toate părţile, în care nu pătrunde aerul de afară, tot aşa şi lumina Soarelui spiritual nu se opreşte în fiinţele spirituale, nu se izbeşte de oprelişti materiale, nici de pereţi, nici de ziduri mohorâte de temniţă, nici de imensitatea munţilor, nici de adâncimea peşterilor în care se ascund de lume robii lui Dumnezeu, nici de abisurile pământului. Ea pătrunde pretutindeni şi străluceşte pretutindeni, în tot sufletul în stare să primească lumina adevărului ceresc. (Pavel şi Sila se rugau în temniţă, lăudau pe Dumnezeu în cântări, şi Domnul le-a ascultat rugăciunea. – Faptele Apostolilor 16, 25-26). + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + +