SĂLAŞUL SUFLETULUI

Studierea trupului omenesc ne conduce la studierea sufletului sălăşluit în el, a sufletului în care aflăm raţiunea îndemânării şi a iscusinţei trupului şi raţiunile înfăptuirilor şi izbânzilor omului, deoarece, oricât am cerceta capacităţile şi activităţile omului, e cu neputinţă să le explicăm fără a accepta o anumită capacitate raţională. Necesitatea impusă de fapte constrânge cercetătorul să recunoască existenţa unui anume principiu al vieţii duhovniceşti care, deşi se află într-o strânsă legătură cu trupul, e diferit de acesta şi cu totul independent. Cugetul, conştiinţa de sine, intuiţia, judecăţile despre sine, conceptele, năzuinţele duhovniceşti, iubirea de frumos, bine, adevăr şi util, respingerea răului, distincţia dintre bine şi rău şi toate celelalte manifestări şi activităţi intelectuale sunt mărturii ale existenţei şi raţionalităţii sufletului.