ŞTIINŢA

Ştiinţa este creaţia şi avuţia intelectului uman; acesta, îmboldit de o curiozitate înnăscută faţă de iubirea de cunoaştere, cercetează şi observă toate obiectele care-i cad sub simţuri cu dorinţa de a le cunoaşte şi a clasifica trăsăturile specifice. Mulţimea şi varietatea cunoştinţelor dobândite îl constrâng să le împartă în omogene sau eterogene şi să le aşeze într-o ierarhie, ca prin intermediul unui spirit intuitiv să conceapă uşor ideea generală şi să-şi desăvârşească noţiunile acumulate. Prin intermediul împărţirii în clase şi genuri se ajunge la aflarea adevărului, a cărui cultivare este scopul ştiinţei, şi la cunoaşterea amănunţită şi corespunzătoare a fiinţelor aşa cum sunt. Ştiinţa se raportează la domeniul cognoscibilului, iar acesta se distinge ca general sau parţial; prin urmare, ştiinţa este generală sau parţială, pentru că omul prin intermediul unei minţi intuitive nu poate să analizeze individual părţile componente ale unor obiecte complexe.