TRUP ŞI SUFLET

Minunata armonie care domneşte în creaţie şi se arată neîndoielnic în toate, în acest uimitor mecanism de conservare a toate câte există, care revelează înţelepciunea desăvârşită a Atotînţeleptului Creator, prin care toate sunt împreună-legate, susţinute şi perpetuate, care a creat ochiul pentru a primi înlăuntrul său soarele, urechea pentru a primi tunetele răsunătoare răsfrânte printre nori, nările pentru a filtra aerul inspirat şi pentru a deosebi mirosurile de tot felul, care a făcut celelalte simţuri în acord cu menirea lor, şi trupul în armonie cu mediul natural care-l înconjoară, şi puterea sa motorie proporţională cu puterea de mişcare a planetelor de pe tăria cerească, [care a făcut] şi animalele pentru plante, cărora le-a asigurat perpetuarea spre folosul animalelor; în acest mecanism care reduce distanţele dintre corpurile cereşti şi, raportat la relaţiile dintre ele, le aseamănă cu o floricică; care le ţine pe toate în rânduială şi la locul lor; care încă dinainte de a se fi statornicit universul a stabilit acordul şi relaţia dintre acestea, păstrând în toate armonia; [în acest mecanism] s-a pus temeiul comuniunii reciproce dintre suflet şi trup, care le uneşte într-o armonie desăvârşită, cu scopul ca omul să ajungă să-şi împlinească menirea pe pământ.