VOINŢA ŞI DORINŢA

Voia/voinţa în om este puterea care domneşte şi dirijează, pe când dorinţa e cea care ascultă şi slujeşte. Voia/voinţa ocupă în relaţie cu dorinţa o poziţie asemănătoare celei pe care o ocupă sufletul faţă de trup. Voia/voinţa este puterea activă a sufletului prin care acesta este reprezentat în activitatea sa raţională. Cel ce voieşte exprimă prin acest act pretenţia raţională a sufletului; faptul că „eu voiesc în acord cu raţiunea” semnifică voia/voinţa persoanei respective, care-şi ridică personalitatea la măsură supraomenească. Cel ce-şi exprimă dorinţa, dar nu în acord cu raţiunea, ci în acord cu impulsurile părţii poftitoare, acela nu dă glas pretenţiei sufletului, ci celei a trupului; pentru aceasta dorinţa nu poate fi socotită a se afla la nivelul unei cereri venite din partea sinelui, fiindcă sinele nu se oferă liber şi în acord cu raţiunea, ci se arată constrâns de partea poftitoare.