PRIMĂVARA POCĂINŢEI Sfântul Inochentie al Odessei
În însăşi pricina care dă naştere primăverii fireşti, este cuprinsă o mare învăţătură ce ne stă tuturor înainte. Văzând că primăvara îşi are obârşia din înmulţirea şi adăugirea pe pământ a luminii şi a căldurii soarelui, uşor ne putem închipui că în acest timp al primăverii soarele se apropie de pământ. De fapt însă el este mai departe de pământ ...
PRIZONIERUL Sfântul Tihon din Zadonsk
Vezi că un om care a căzut prizonier la un duşman hain îndură suferinţe de tot felul. El este ferecat în lanţuri de fier, este silit să trăiască după voia celui ce l-a înrobit, să-i facă pe plac celui care îl căzneşte, şi rabdă batjocoririle, defăimările şi rănirile pricinuite de acela – într-un cuvânt, duce o viaţă plină de amărăciune, ...
PSALTIREA Sfântul Arsenie Boca
Toate cuvintele Psaltirii dovedesc cunoştinţa cea din păţanie, sau învăţăturile din durere, singura cale care poate învăţa ceva pe oameni. Aşa e toată Psaltirea: o mărturie strălucitoare a bunătăţii lui Dumnezeu, ţinută în mână de David, ca o făclie, mângâind orice suflet zdrobit de pe urma păcatelor. Lumina ei atrage luarea-aminte la cârmuirea lui Dumnezeu asupra vieţii omeneşti, îndeamnă sufletul ...
PUTEREA LUMII Arhiepiscopul Iustinian Chira
Omul, abuzând de libertatea pe care a primit-o de la Dumnezeu, a căzut din starea lui cea dintâi şi, din stăpân a devenit rob, rob al instinctelor; toate s-au întunecat înlăuntrul lui iar odată cu căderea lui s-a tulburat toată creaţia. În nişte prăpăstii întunecate urlă slugile iadului, care încearcă să încurajeze fărădelegea, desfrâul, păcatul. Pe anumite unde, prin unele ...
RANA PĂCATULUI Sfântul Nicolae Cabasila
Păcatul are două feţe şi el pune stăpânire pe amândouă: una constă în fapte, cealaltă în obişnuinţă. Fapta păcătoasă nu durează mult, ci se termină de îndată ce a fost săvârşiră. Întocmai ca o săgeată, care după ce a străpuns, trece dincolo, bineînţeles lăsând în urmă o rană în cei păcătoşi, ca o mărturie a răutăţii şi a stricăciunii şi ...
REALITATEA Sfântul Nicolae Velimirovici
Însuşirea de a vedea realitatea fără simbol pe care o avea Adam, dar pe care apoi a pierdut-o, şi pe care Apostolii, pierdută fiind, au primit-o din nou, Domnul a hărăzit-o nouă, tuturor creştinilor. Noi toţi am fi avut această însuşire minunată a protopărintelui Adam şi a Apostolilor, intuiţia şi precisa percepţie a adevărului, dacă, după ce ne-am încreştinat, am ...
SIMPLITATEA Sfântul Ioan din Kronstadt
Când te rogi, caută să fii asemenea unui prunc care începe să gângurească, iar duhul tău să fie una cu cel al rugăciunii pe care o spui. Socoteşte-te pe tine ca pe un nimic, ia rugăciunea ca pe un dar al lui Dumnezeu. Renunţă cu desăvârşire la cunoştinţa cea după trup, nu ţine seama de ea, fiindcă „semeţeşte” (1 Corinteni ...
ŞLEFUIREA Stareţul Gheorghe din Zadonsk
Într-o zi, stând la pangar, din întâmplare mi-am îndreptat privirea în sus şi am văzut un cui, care era pe de-a-ntregul ruginit. Lăsându-mi capul în jos, ca într-adins, văd şi acolo, în podea, chiar lângă picioarele mele, un alt cui, a cărui „pălărie” era strălucitoare. În clipa aceea am fost străfulgerat de gândul că, de nu va fi cineva şlefuit ...
STRÂMTORĂRILE VIEŢII Sfântul Ioan din Kronstadt
Când privesc creaţia lui Dumnezeu, ce văd? Văd peste tot o extraordinară abundenţă, o adevărată bogăţie de viaţă în regnul animal, printre patrupede, reptile, insecte, păsări peşti. Atunci ne vom întreba: pentru ce viaţa omului, şi mai ales a omului credincios şi evlavios, este supărătoare şi strâmtorată? Domnul a răspândit pretutindeni cu mână largă viaţa, belşugul şi fericirea, şi toate ...
TĂMÂIA Sfântul Ioan din Kronstadt
Tămâia în biserică este un semn material al sfinţeniei fiinţei lui Dumnezeu şi a sfinţilor Lui, precum şi un mod de a ne aduce aminte că şi noi trebuie să vieţuim în sfinţenie. Sfinţenia e o însuşire veşnică a lui Dumnezeu şi a sfinţilor Săi după harul şi după darul Lui. Sfinţenia trebuie să fie întotdeauna şi o însuşire a ...