CHEMAREA TĂCERII

Adesea am văzut a Slavei Tale oglindire pe chipurile celor adormiţi. Cu ce nepământească frumuseţe şi bucurie acestea străluceau, ce trăsături nematerialnice şi străvezii pe chipurile lor se arătau: aceasta era prăznuirea fericirii şi a păcii dobândite; ei prin tăcerea lor la Tine mă chemau. În acel ceas când zilele vieţii mele se vor săvârşi, să umpli de lumină şi-al meu suflet, ce strigă către Tine: Aliluia! + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + +