Proiect desfăşurat sub patronajul bisericii ortodoxe misionare a studenţilor din Cluj-Napoca Fabrica de gânduri bune      

ADÂNCUL BUCURIEI ADEVĂRATE   Fericitul Trifon Turkestanov

Întocmai ca un fulger ce luminează cămările ospăţului, făcând să pară jalnică-a făcliilor lumină, aşa ai strălucit şi Tu într-al meu suflet pe neprins de veste, în vremea celor mai adânci trăiri de bucurie ale vieţii. Şi după luminarea Ta fulgerătoare, cât de lipsite de culoare, întunecate şi nălucitoare păreau a fi acele bucurii. Sufletul meu spre Tine năzuieşte. Slavă Ţie, ...

ATÂT DE APROAPE   Fericitul Trifon Turkestanov

Străbătând încătuşarea de gheaţă a veacurilor, simt căldura suflării Tale Dumnezeieşti, aud sângele Tău cum curge şiroind. Tu, de acum, eşti atât de aproape; în parte, sorocul vremurilor a trecut. Văd Crucea Ta – ea pentru mine a fost înălţată. Duhul meu scrum înaintea Crucii se-arată: aici a dragostei şi-a mântuirii prăznuire de biruinţă se temeluieşte, aici în veci nu ...

BUCURIA CONTEMPLĂRII   Fericitul Trifon Turkestanov

Dintru puterea Duhului Sfânt fiece floare îşi dobândeşte mirosul, adierea tihnită a miresmei bine-plăcute, gingăşia veşmântului de culoare, frumuseţea Măritului întru cele mărunte. Laudă şi cinstire Făcătorului de viaţă Dumnezeu, Care a întins pajiştile ca pe un covor înfloritor, Care a încununat ţarinile cu aurul din spice şi cu azuriul albăstrelelor, iar sufletele – cu bucuria contemplării. Veseliţi-vă şi-I aduceţi ...

CHEMAREA TĂCERII   Fericitul Trifon Turkestanov

Adesea am văzut a Slavei Tale oglindire pe chipurile celor adormiţi. Cu ce nepământească frumuseţe şi bucurie acestea străluceau, ce trăsături nematerialnice şi străvezii pe chipurile lor se arătau: aceasta era prăznuirea fericirii şi a păcii dobândite; ei prin tăcerea lor la Tine mă chemau. În acel ceas când zilele vieţii mele se vor săvârşi, să umpli de lumină şi-al ...

DRAGOSTEA NEMĂSURATĂ   Fericitul Trifon Turkestanov

Cât ne eşti de aproape în zilele de boală; Tu Însuţi vii să-i cercetezi pe cei bolnavi, Tu Însuţi Te apleci asupra patului de suferinţă şi inima atunci se face cu Tine dimpreună-grăitoare. Tu sufletul ni-l luminezi cu pace în vremea grelelor mâhniri şi suferinţe, Tu ne trimiţi neaşteptată ajutorare. Tu eşti Acela ce ne linişteşte, Tu – dragostea care ...

FĂCLIA INIMII   Fericitul Trifon Turkestanov

Furtunile vieţii nu-i sunt spre îngrozire celui ce-i străluceşte-n inimă făclia pe care focul Tău a aprins-o. Împrejur e întuneric şi vreme mohorâtă, e vuiet de vijelie şi spaimă cumplită. Iar în sufletul lui e lumină şi pace: Hristos e acolo! Şi inima cântă: Aliluia! + + + + + + + + + + + + + + + ...

FERICITA ALERGARE   Fericitul Trifon Turkestanov

Când pentru întâia oară în copilărie întru cunoştinţa cugetului Te-am chemat, plinit-ai rugăciunea mea, şi sufletul mi-a fost înseninat de-o pace plină de cucernicie. Atunci am înţeles că Tu eşti bun şi fericiţi sunt cei ce-aleargă către Tine. Am început iară şi iară să Te chem; şi-acum spre Tine îmi îndrept strigarea: Slavă Ţie, Celui Ce îmi împlineşti spre bine năzuinţele; Slavă ...

FIREA CÂNTĂRII   Fericitul Trifon Turkestanov

Întru a sunetelor minunată potrivire glasul chemării Tale se aude. Tu ne deschizi pridvorul Raiului ce va să fie şi ne dezvălui mlădioasa fire a cântării prin sunetele pline de-armonie, prin taina adâncă a izvodirii muzicale, prin simţirea înaltă ce prinde glăsuire într-a artistului lucrare. Fiece frumuseţe adevărată, ca o atotputernică chemare, ne poartă sufletul spre Tine, făcându-ne să glăsuim ...

FRUMUSEŢEA CEA DINTÂI   Fericitul Trifon Turkestanov

Cele ce-n pulbere s-au fărâmat nu pot fi iarăşi întocmite. Tu, însă, îi preînnoieşti pe cei a căror cugete sunt întru stricăciune adâncite. Tu le dai iarăşi frumuseţea cea dintâi acelor suflete ce au pierdut-o, nemaiaflând nădejdea dobândirii ei. La Tine nu-i nimic cu neputinţă de a se preînnoi. Tu eşti pe de-a-ntregul doar iubire. Tu eşti şi Ziditorul şi ...

INIMA PURTĂTOARE DE LUMINĂ   Fericitul Trifon Turkestanov

Când Tu spre a sluji aproapelui mă-nsufleţeai şi al meu suflet cu smerenia îl luminai, una din ale Tale raze făr-de-număr peste-a mea inimă atunci se pogora şi-aceasta, ca fierul cel de foc pătruns, purtătoare de lumină se făcea. Vedeam chipul Tău tainic şi de neajuns. Slavă Ţie, Celui Ce preschimbi viaţa noastră printru a facerii de bine înfăptuire; Slavă Ţie, Celui ...