VEŞNICIA SUFLETULUI

Încrederea în nemurirea sufletului este singura putere care-l întăreşte pe om în lupta împotriva stăpânirii relelor amintite şi-l arată fiinţă liberă din punct de vedere moral prin ajutor şi sprijin dumnezeiesc; încrederea în nemurirea sufletului îl învaţă pe om să cinstească legile divine şi umane şi-l îndrumă pe calea adevărului, îndepărtându-i paşii de căile minciunii. Nemurirea sufletului şi încrederea în ea fac din om o fiinţă morală şi-l arată vrednic de poziţia sa înaltă; capacitatea raţională a omului în absenţa nemuririi sufletului ar fi un instrument dat lui spre propria pierzare; însă acest lucru ar fi contrar dreptăţii dumnezeieşti. Şi un Dumnezeu lipsit de această calitate divină nu ar mai fi Dumnezeu. Prin urmare, omul a fost înzestrat cu un suflet nemuritor.

Nemurirea sufletului este adevărul înscris în inima omului pe care mintea, de îndată ce începe să devină activă şi să cugete, îl descoperă, îl citeşte şi îl acceptă.

Omul îşi descoperă nemurirea sufletului cercetându-se pe sine. Acţiunile sufletului său raţional adeveresc credinţa în nemurire. Imboldul spre căutarea adevărului şi puterea de a-l afla vădesc firea nemuritoare a sufletului raţional; pentru că puterea aceasta arată că sufletul are în sine capacitatea de a se dezvolta şi desăvârşi; iar desăvârşirea prin mijlocirea adevărurilor mărturiseşte existenţa unui suflet care se sileşte spre o desăvârşire infinită.