AŞTERNUTUL Părintele Rafail Noica
Cum îţi aşterni, aşa dormi. Dacă înţelegem că un Dumnezeu al iubirii nu-i un Dumnezeu Care alege, Care a creat Raiul şi apoi iadul şi face o alegere oarecum arbitrară, înţelegem din ce în ce mai mult că omul singur îşi face aşternutul şi aşa riscă să doarmă. + + + + + + + + + + + + + ...
CĂLĂUZA Sfântul Tihon din Zadonsk
Vezi că aceia care s-au abătut din drumul cel bun şi s-au rătăcit îşi caută o călăuză, care i-ar putea povăţui pe calea cea dreaptă şi i-ar duce până la locul unde ar voi să ajungă. Această întâmplare, care se repetă atât de des cu cei ce vieţuiesc în lume, te învaţă că asemenea ne-am rătăcit noi toţi când, urmând ...
CÂNTECUL FĂPTURII Arhiepiscopul Iustinian Chira
Pe Adam Îngerii l-au învăţat să cânte. Toată creatura cântă. Cântă soarele şi luna, cântă stelele şi lumina. Întreg spaţiul răsună de o armonie sfântă, pe care urechea noastră nu o poate cuprinde. De o miraculoasă simfonie este plin tot universul. Pentru că în univers nu domneşte haosul, ci ordinea şi disciplina. Toate, cerul şi pământul, când ascultă de legile ...
CHEIA MÂNTUIRII Părintele Rafail Noica
Zice Mântuitorul: „Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui”. Fiindcă spunem noi, în Tatăl Nostru: „Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”. Şi iată că, dacă noi nu putem să nu păcătuim, dacă noi nu putem să nu fim copii ai iadului, Dumnezeu ne-a pus o cheie mică şi uşor de mânuit, pentru a ...
DORUL Arhiepiscopul Iustinian Chira
Acela nu e om dacă nu-i este dor de alt om… Chinul cel mai teribil al iadului este că sufletele nu pot comunica unul cu altul: fiecare îşi trăieşte propria catastrofă şi nenorocire… Tuturor ne e dor de toţi. Altfel viaţa nu înseamnă nimic. + + + + + + + + + + + + + + + + ...
LUMEA VICLEANĂ Sfântul Teofan Zăvorâtul
În lume – această mare a păcatelor – toate zilele mele s-au scurs zadarnic: viaţa mea a trecut fără să îmi aducă vreun folos; am uitat chiar şi de ziua morţii; m-am învârtit în deşert şi mi-am adunat sarcină de păcate, snopi de neghine, care sunt sortiţi arderii. Şi iată, plânsul şi suspinarea mă aşteaptă pe acel tărâm plin de ...
MALUL MĂRII Sfântul Ignatie Briancianinov
Cu cine poate fi asemănat un creştin care îndură suferinţele vieţii pământeşti cu o adevărată cugetare duhovnicească? El este aidoma unui călător care stă pe malul mării zbuciumate. Valurile cărunte se apropie înverşunate de picioarele drumeţului şi, izbindu-se de nisip, se împrăştie în stropi mărunţi la picioarele lui. Marea, certându-se cu viforul, urlă, înalţă valuri cât munţii, fierbe, clocoteşte. Valurile ...
MIROSUL URÂT Sfântul Ioan din Kronstadt
Când simţim în aer un miros neplăcut sau nesănătos, căutăm să părăsim îndată acel mediu viciat sau să facem ceva spre a-l aerisi, ca să se împrăştie emanaţiile nocive. Asemenea când îţi simţi inima cuprinsă de tulburare sau strâmtorată în vreun fel, caută să te eliberezi îndată de acea senzaţie vătămătoare, care ar putea să provină de la o patimă, ...
PUTEREA GÂNDULUI Sfântul Ioan din Kronstadt
Ştii din viaţă că gândul poate să se înalţe de oriunde, că nici un fel de ziduri nu-i pot aţine zborul. Într-o clipită poate să se avânte din odaia în care te afli, să zboare pe deasupra norilor, dintr-o parte a lumii într-alta, dintr-un oraş într-altul, dintr-o ţară într-alta. Iar sufletul, acest nucleu gânditor, este chip al lui Dumnezeu, minusculă ...
PUTEREA LUMII Arhiepiscopul Iustinian Chira
Omul, abuzând de libertatea pe care a primit-o de la Dumnezeu, a căzut din starea lui cea dintâi şi, din stăpân a devenit rob, rob al instinctelor; toate s-au întunecat înlăuntrul lui iar odată cu căderea lui s-a tulburat toată creaţia. În nişte prăpăstii întunecate urlă slugile iadului, care încearcă să încurajeze fărădelegea, desfrâul, păcatul. Pe anumite unde, prin unele ...