SUFLETUL VEŞNIC TÂNĂR Sfântul Nectarie al Eghinei
Cu mintea şi inima vârstnicul s-a îndreptat spre Dumnezeu Care îl cheamă şi a dobândit convingerea că paşii săi îl călăuzesc spre El. Pentru aceea în inima lui domnesc seninătatea şi liniştea depline, care i se reflectă pe chip. Nimic nu l-ar putea convinge că simţirea lăuntrică, cu privire la viaţa veşnică, ar fi cu putinţă să-l înşele sau să-l ...
TRECEREA ÎN VEŞNICIE Arhiepiscopul Iustinian Chira
Moartea e, şi pentru creştin, un amurg încărcat de melancolie. Despărţirea de lumea aceasta e grea. Şi soarele când apune se uită parcă înapoi, spre plaiurile pe care le-a luminat o zi întreagă şi care se acoperă de umbră. Dar aşa cum soarele răsare în altă lume, la fel şi creştinul, prin Învierea din morţi a lui Iisus Hristos, a ...
TRUDA LĂUNTRICĂ Maica Siluana Vlad
Rugăciunea noastră și lucrarea poruncilor lui Dumnezeu sunt chiar lucrarea lui Dumnezeu în noi și, prin noi, în lume. Exteriorul e „opera” lăuntrului nostru. Când intervenim în afară, ne lovim de pereți, pentru că singura ușă care duce în afară e în noi! Când acționăm în exterior, rămânem în lume și, oricât am reuși sau nu orice realizări am avea, ...
TRUPUL ÎNVIAT Sfântul Inochentie al Odessei
Pentru mintea omului trupesc, deprinsă a se opri numai asupra celor ce le vede cu ochiul şi le aude cu urechea şi care nu se pricepe a se ridica de la cele văzute către cele nevăzute, poate părea neînţeleasă şi chiar nefirească învăţătura Evangheliei despre Învierea trupurilor omeneşti. De unde anume va fi luat trupul care demult s-a prefăcut în ...
UŞA MILOSTIVIRII Sfântul Teofan Zăvorâtul
Tu, Preabunule, îmi aduci aminte de moarte şi de muncile cele veşnice şi mă tragi la viaţă, ca să mă mântuieşti – iar eu întotdeauna mă abat de la aceste gânduri mântuitoare şi le gonesc, fiind prins cu cele ce nu îmi aduc folos. Drept aceea, nu am nici o îndreptăţire în faţa Ta. În uşa milostivirii Tale bat, Doamne: fă-o ...
ZILELE ŞI CEASURILE Sfântul Teofan Zăvorâtul
Zilele şi ceasurile, ca nişte hoţi şi furi, te jefuiesc şi te pradă; firul vieţii tale se rupe şi se scurtează fără încetare. Zilele îngroapă viaţa ta, ceasurile o pun în mormânt; împreună cu zilele şi cu ceasurile piere pe pământ şi viaţa ta. Viaţa pe care o trăieşti astăzi fuge şi zboară odată cu sfârşitul acestei zile, căci fiecare zi ...
ZIUA Sfântul Ioan din Kronstadt
Ziua este simbolul caracterului trecător al vieţii noastre pământeşti: mai întâi dimineaţa, apoi vine ziua, în sfârşit, seara, şi atunci când cade noaptea, ziua toată s-a scurs. Astfel se scurge viaţa, mai întâi copilăria, ca prima dimineaţă, apoi adolescenţa şi maturitatea ca plinul zilei şi ceasul amiezii; în sfârşit, bătrâneţea, ca seara căzând, dacă ne-o dă Dumnezeu; după care, inevitabil, ...