FLORILE LUI DUMNEZEU Sfântul Ioan din Kronstadt
Sfinţii, oamenii lui Dumnezeu, sunt minunate, neveştejite, înmiresmate flori. Nu te atinge de ele cu buze întinate de duhoarea păcatului. Roagă-te lor cu inimă şi cu buze curate, cu luare-aminte, adunându-ţi gândurile, cu evlavie, fără grabă. Ei sunt cer cuvântător, au dus pe pământ viaţă cerească, împodobită cu minuni şi cu alese fapte de desăvârşire, în iubire necuprinsă şi adâncă ...
FLORILE VIRTUȚILOR Sfântul Inochentie al Odessei
Orişicât de bogată şi de împodobită ar fi natura în timpul primăverii, totuşi sufletul înnoit de harul dumnezeiesc este mult mai împodobit şi mai bogat în florile virtuţilor – într-însul se găseşte şi floarea cea albă a nevinovăţiei şi curăţiei inimii şi floarea cea roză a binefacerii şi dragostei către aproapele şi floarea cea albastră a contemplaţiei şi înţelepciunii duhovniceşti ...
FRUNZELE COPACILOR Sfântul Ioan din Kronstadt
Ale cui sunt frunzele copacilor? Ale lui Dumnezeu. Ale cui sunt gândurile bune care îţi vin în minte? Ale lui Dumnezeu. Cine a dat copacilor, pomilor, însuşirea de a se forma şi creşte în ei o parte lemnoasă, de a se forma şi dezvolta în ei frunze, flori şi roade? Dumnezeu le-a dat-o. Cine te-a înzestrat cu darul gândirii şi ...
ÎNTOARCEREA SPRE SOARE Sfântul Inochentie al Odessei
Pământul niciodată nu se întoarce cu totul de la soare, ci întotdeauna, şi prin urmare chiar şi iarna, are una din feţele sale întoarse spre soare. Din această pricină pe pământ chiar şi iarna este ziuă, deşi nu tocmai lungă. În sufletul păcătosului însă, din nenorocire, se pot petrece lucruri mult mai rele şi mai urâte. Supunându-se cu totul păcatului, ...
MATERIALISMUL Sfântul Nectarie al Eghinei
Teoriile materialiste care neagă nemurirea sufletului uman şi îl reduc la nefiinţă subminează existenţa şi supravieţuirea, progresul şi fericirea omului. Este respinsă menirea înaltă a omului, coborât la nivelul fiinţelor necuvântătoare, universul său spiritual este distrus, sentimentele nobile îşi pierd valoarea, morala, virtutea, adevărul şi întregul tezaur de cinste al virtuţilor rămân doar nişte cuvinte perimate, fără sens şi lipsite ...
MIREASMA CEA BUNĂ Sfântul Ioan din Kronstadt
Buna mireasmă care vine din căditul tămâierii ne aduce aminte mereu că sufletele şi trupurile noastre – temple nezidite de mână omenească – trebuie să reverse necontenit buna mireasmă a harului Duhului Sfânt şi a virtuţilor: curăţia, sfinţenia, blândeţea, smerenia, nerăutatea, simplitatea, sinceritatea, bună- voinţa, compasiunea, îngăduinţa, răbdarea, nefăţăr- nicia, iubirea de dreptate, ascultarea, milostivirea. + + + + + + ...
MIREASMA ODĂII Sfântul Tihon din Zadonsk
Vezi că aceia care vor să scoată dintr-o odaie miasma stricăciunii aprind pulberi binemirositoare sau altceva ce ar putea folosi pentru aceasta şi astfel, prin buna mireasmă, îndepărtează acea duhoare. Sufletul omului este întocmai ca şi o odaie care mai înainte de căderea strămoşilor noştri era plină de frumuseţe şi bunăcuviinţă, ca de nişte arome plăcut mirositoare, fiind loc de ...
POARTA DESCHISĂ DRAGOSTEI Părintele Rafail Noica
Facerea de minuni, de exemplu, este numai unul din lucruri, şi nu cel mai preţuit de Sfinţii istoriei. Cele mai preţuite de Sfinţii istoriei sunt virtuţi ca smerenia, de pildă, care este poarta deschisă dragostei, dragostea fiind cuvântul la care se reduc toate poruncile dumnezeieşti. + + + + + + + + + + + + + + + + ...
ROADELE OMULUI Sfântul Ignatie Briancianinov
Ramura roditoare se pleacă spre pământ, apăsată de mulţimea şi greutatea roadelor sale. Ramura stearpă creşte în sus, înmulţindu-şi mlădiţele sale neroditoare. Sufletul bogat în virtuţile evanghelice se cufundă în smerenie din ce în ce mai adânc, şi în adâncurile acestei mări află mărgăritarele cele de mult preţ: darurile Duhului. Trufia este semnul neîndoielnic al omului deşert, rob al patimilor, semnul sufletului ...
UMBRA ŞI SLAVA Sfântul Tihon din Zadonsk
Vezi că, atunci când mergem înspre soare, umbra noastră vine după noi şi, cu cât mai grăbit fugim de ea, apropiindu-ne de luminătorul zilei, cu atât mai repede aleargă şi umbra în urma noastră, făcându-se tot mai mare. Asemenea sunt şi oamenii evlavioşi. Aceştia se apropie de Dumnezeu, iar slava lor vine după ei; şi pe măsură ce ajung tot ...