Proiect desfăşurat sub patronajul bisericii ortodoxe misionare a studenţilor din Cluj-Napoca Fabrica de gânduri bune      

PRIETEN ȘI SFĂTUITOR APROPIAT   Sfânta Elisabeta de la Pasărea

Mergi tu, frate, iubitorule de lume, de bogăție și de înfrumusețare, la mulțimea trupurilor morților și umblă printre ele, și vei învăța inima ta, cea care înainte era iubitoare de lume, că toate sunt deșertăciune. Ia-ți, frate, prieten și sfătuitor apropiat moartea și te vei umple de înțelepciune. Dacă vei trăi după sfatul ei toată viața ta, mulți oameni se ...

PRIETENIA   Sfântul Ioan din Kronstadt

Toţi oamenii sunt suflare şi făptură a unicului Dumnezeu, vin de la Dumnezeu şi se vor întoarce la Dumnezeu, ca la obârşia primordială. „Şi ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat” (Ecclesiastul 12, 7). Vom fi „părtaşi dumnezeieştii firi, scăpând de stricăciunea poftei celei din lume” (2 ...

PRIETENIA ADEVĂRATĂ   Arhiepiscopul Iustinian Chira

Noi avem ceva încă şi mai de preţ decât fraţii: prietenii. Femeile au prietene cărora le spun necazurile şi bucuriile: nici unei surori, nici mamei şi nici tatălui nu spune o femeie ceea ce îi spune unei prietene. Bărbaţii, de asemenea, au prieteni cărora le spun necazurile şi greutăţile. Unui tată nu îndrăznesc să-i spună greutăţile, aşa ca unui prieten ...

PRIMUL CÂNTEC   Arhiepiscopul Iustinian Chira

Cel mai frumos şi sfânt prinos pe care un om îl aduce lui Dumnezeu este cântarea. Toată făptura cântă. Cântă Îngerii din Cer, cântă vântul şi apele cântă. Cântă păsările codrului, cântă greierii pământului, dar mai presus de toate cântă omul. Omul cântă şi la bucurie şi la supărare, el cântă, cântă… Cântarea este un dar pe care Dumnezeu i l-a ...

PRIVILEGIUL ADEVĂRAT   Sfântul Nectarie al Eghinei

La vârsta bătrâneţii, odată cu pregătirea pentru plecarea sa din lume şi cu apropierea de sfârşitul vieţii, omul dobândeşte privilegiul de a cunoaşte mai multe despre viaţa viitoare decât a putut s-o facă în toate celelalte etape ale vieţii şi de a se distinge într-un mod care nu mai poate fi întâlnit la nici o altă făptură dintre cele create. ...

PRIVIREA OMULUI   Sfântul Vasile cel Mare

Animalele cele de pe pământ privesc spre pământ; dar omul, sadul cel ceresc, se deosebeşte de animale atât prin forma alcătuirii lui trupeşti, cât şi prin vrednicia sufletului său. Cum este forma animalelor cu patru picioare? Capul le este plecat spre pământ, privesc spre pântece şi urmăresc să-i facă pântecelui cu orice chip plăcere. Capul tău, însă, este ridicat spre ...

PRIZONIERUL   Sfântul Tihon din Zadonsk

Vezi că un om care a căzut prizonier la un duşman hain îndură suferinţe de tot felul. El este ferecat în lanţuri de fier, este silit să trăiască după voia celui ce l-a înrobit, să-i facă pe plac celui care îl căzneşte, şi rabdă batjocoririle, defăimările şi rănirile pricinuite de acela – într-un cuvânt, duce o viaţă plină de amărăciune, ...

PROGRES ADEVĂRAT   Sfântul Ioan din Kronstadt

Fraţilor! Pregătiţi-vă să vă uniţi cu Dumnezeu, lăsaţi deoparte toate zădărniciile pământeşti. Stăruiţi asupra lucrului celui mai important: curăţirea şi desăvârşirea de sine. Iubiţi progresul întru credinţă şi fapte bune, nu progresul veacului acestuia. Încă de aici, de pe pământ, ne pregătim să-L vedem pe Marele Artist, pe Cel ce a creat toată făptura văzută şi nevăzută, Frumuseţea absolută, pe ...

PRONIA MÂNTUITOARE   Fericitul Trifon Turkestanov

Împărate al veacurilor, Care fără stricăciune pururea eşti, Cel Ce cu puterea mântuitoarei Proniei Tale în a Ta dreaptă ţii toate căile vieţii omeneşti, Ţie mulţumire Îţi aducem pentru toate binefacerile Tale cele ştiute şi cele tăinuite, pentru viaţa pământească şi pentru bucuriile cereşti ale Împărăţiei Tale celei ce va să fie. Tinde dar şi de-acum înainte milele Tale peste ...

PROPOVĂDUIREA FIRII   Fericitul Trifon Turkestanov

Ce e lauda mea înaintea Ta! N-am auzit cum cântă Heruvimii: aceasta datu-li-s-a unor suflete înalte; dar ştiu cum Te slăveşte întreaga fire. Se întâmpla la vreme de iarnă să contemplu cum în tăcerea lunii se-auzea că Ţi se roagă-n şoaptă tot pământul, înveşmântat în dalba haină-a sa, ce strălucea cu nestematele-i de nea. Văzut-am cum se bucura de Tine ...