LĂCAŞURILE CEREŞTI

Când pe pământ se lasă înserarea, când îl cuprinde pacea somnului de noapte şi la încheierea zilei tihna se aşterne, văd norii asfinţitului în zare ce preînchipuie prin arătarea lor a Ta cămară ca pe un palat strălucitor. Focul, purpura, aurul şi azurul ne glăsuiesc atunci cu prorocire despre-a lăcaşurilor Tale frumuseţe negrăită şi ne îndeamnă cu glas de prăznuire: să mergem, dar, la Tatăl!

Slavă Ţie aducem în ceasul tihnit al înserării;

Slavă Ţie, Celui Ce reverşi pace adâncă peste lume.

Slavă Ţie pentru raza de rămas bun a soarelui care apune;

Slavă Ţie pentru odihna somnului celui binecuvântat.

Slavă Ţie pentru milostivirea Ta vădită în întuneric, când lumea întreagă pare a fi departe;

Slavă Ţie pentru rugăciunile pline de umilinţă ale sufletului celui înduioşat.

Slavă Ţie pentru făgăduita deşteptare întru bucuria zilei celei veşnice şi neînserate;

Slavă Ţie, Dumnezeule, întru vecie! + + + + + + +