AURUL ŞI ARGINTUL MEU! Sfântul Ioan din Kronstadt
O minunată demonstraţie a omniprezenţei lui Dumnezeu! De pildă, te-ai îmbolnăvit de iubirea de arginţi; inima ţi s-a lipit de această patimă, fie şi numai pentru o clipă; suferi. Ajunge să strigi către Domnul din toată inima: „Tu eşti singura mea comoară, eşti aurul şi argintul meu, mâncarea şi îmbrăcămintea mea”, şi îndată te vei simţi uşurat. + + + ...
AURUL TIMPULUI Cuviosul Bonifatie de la Teofania
Cine pierde aur sau argint poate să dobândească altul în locul lui, dar cine pierde vremea în deşertăciunea vieţii sale nu o s-o mai găsească. În ceasul morţii, unul ca acesta se va tângui mult, fiindcă partea lui este împreună cu demonii. + + + + + + + + + + + + + + + + + + + ...
BUCURIA CONTEMPLĂRII Fericitul Trifon Turkestanov
Dintru puterea Duhului Sfânt fiece floare îşi dobândeşte mirosul, adierea tihnită a miresmei bine-plăcute, gingăşia veşmântului de culoare, frumuseţea Măritului întru cele mărunte. Laudă şi cinstire Făcătorului de viaţă Dumnezeu, Care a întins pajiştile ca pe un covor înfloritor, Care a încununat ţarinile cu aurul din spice şi cu azuriul albăstrelelor, iar sufletele – cu bucuria contemplării. Veseliţi-vă şi-I aduceţi ...
CE ESTE PĂCATUL Părintele Rafail Noica
Ce este păcatul? Este o deformare. Şi vă dau ca pildă lucrul acesta, care mi s-a lămurit într-o zi, când mă gândeam ce este murdăria. Să luăm, de exemplu, bălegarul. În grajd este bălegar. Rău nu face, dacă n-ar trebui să-l cureţi de-acolo, să-l scoţi de-acolo. Pe câmpul meu, unde o să semăn grâu sau alte lucruri, este „aur”, dar ...
COMOARA SUFLETULUI Sfântul Nectarie al Eghinei
Sufletul, având conştiinţă de sine, e conştient de cunoştinţele sale; sufletul cercetează şi caută să cunoască nu doar pe cele dinafara sa, ci şi pe sine însuşi şi actele sale, şi să-şi exprime opinia cu privire la calitatea faptelor şi acţiunilor sale. Sufletul nu doar tezaurizează o mulţime nesfârşită de adevăruri, ci şi devine comoara în care s-au acumulat nenumărate ...
CUNOAŞTEREA Sfântul Nectarie al Eghinei
Cunoaşterea este suma ideilor acumulate în urma impresiei şi rezultatul înţelegerii datorate atenţiei; este activitate a intelectului şi delectare spirituală. Pentru a ajunge la cunoaşterea unui lucru trebuie să ne îndreptăm atenţia asupra obiectului respectiv, să-l înţelegem; mintea noastră trebuie să-i cerceteze şi să-i clasifice trăsăturile; categoria dedusă este informaţia, ideea, cunoştinţa care rămâne în conştiinţă şi prin care omul ...
ÎMPREUNĂ-LUCRAREA Arhimandritul Ioannikios
[Cuvânt de la Cuviosul Părinte Paisie Aghioritul:] Hai să construim o fabrică de gânduri bune. Dacă o fabrică produce gloanţe şi o aprovizionăm cu fier, va face gloanţe. Dacă o fabrică face potire şi o aprovizionăm cu aur, va produce potire din aur. Dacă o aprovizionăm cu fier, va face potire din fier. Ce gânduri vom pune în minte, aceea vom ...
LĂCAŞURILE CEREŞTI Fericitul Trifon Turkestanov
Când pe pământ se lasă înserarea, când îl cuprinde pacea somnului de noapte şi la încheierea zilei tihna se aşterne, văd norii asfinţitului în zare ce preînchipuie prin arătarea lor a Ta cămară ca pe un palat strălucitor. Focul, purpura, aurul şi azurul ne glăsuiesc atunci cu prorocire despre-a lăcaşurilor Tale frumuseţe negrăită şi ne îndeamnă cu glas de prăznuire: ...
LUCRURILE STRĂLUCITOARE Sfântul Ioan din Kronstadt
Noi iubim tot ceea ce străluceşte pe pământ: aurul, argintul, pietrele preţioase, cristalele, veşmintele de mătase… De ce oare nu iubim slava viitoare la care Dumnezeu ne cheamă? De ce nu năzuim să devenim strălucitori ca soarele? „Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor” (Matei 13, 43). Aceasta pentru că natura sufletului nostru s-a pervertit prin ...
MALUL MĂRII Sfântul Ignatie Briancianinov
Cu cine poate fi asemănat un creştin care îndură suferinţele vieţii pământeşti cu o adevărată cugetare duhovnicească? El este aidoma unui călător care stă pe malul mării zbuciumate. Valurile cărunte se apropie înverşunate de picioarele drumeţului şi, izbindu-se de nisip, se împrăştie în stropi mărunţi la picioarele lui. Marea, certându-se cu viforul, urlă, înalţă valuri cât munţii, fierbe, clocoteşte. Valurile ...