PRIMĂVARA – ICOANĂ A FACERII LUMII Sfântul Inochentie al Odessei
În fiecare primăvară noi vedem destul de limpede icoana facerii lumii, care deşi nu are întinderea acelei privelişti – pe care de altminteri nici nu o ar putea cuprinde ochiul nostru cel slab –, totuşi prin necontenita sa repetare o înlocuieşte minunat de bine. Amintiţi-vă cum descrie Moise facerea lumii: cea dintâi lucrare a atotputerniciei dumnezeieşti, după ce a făcut ...
PRIMUL CÂNTEC Arhiepiscopul Iustinian Chira
Cel mai frumos şi sfânt prinos pe care un om îl aduce lui Dumnezeu este cântarea. Toată făptura cântă. Cântă Îngerii din Cer, cântă vântul şi apele cântă. Cântă păsările codrului, cântă greierii pământului, dar mai presus de toate cântă omul. Omul cântă şi la bucurie şi la supărare, el cântă, cântă… Cântarea este un dar pe care Dumnezeu i l-a ...
PRIVIREA OMULUI Sfântul Vasile cel Mare
Animalele cele de pe pământ privesc spre pământ; dar omul, sadul cel ceresc, se deosebeşte de animale atât prin forma alcătuirii lui trupeşti, cât şi prin vrednicia sufletului său. Cum este forma animalelor cu patru picioare? Capul le este plecat spre pământ, privesc spre pântece şi urmăresc să-i facă pântecelui cu orice chip plăcere. Capul tău, însă, este ridicat spre ...
PRONIA MÂNTUITOARE Fericitul Trifon Turkestanov
Împărate al veacurilor, Care fără stricăciune pururea eşti, Cel Ce cu puterea mântuitoarei Proniei Tale în a Ta dreaptă ţii toate căile vieţii omeneşti, Ţie mulţumire Îţi aducem pentru toate binefacerile Tale cele ştiute şi cele tăinuite, pentru viaţa pământească şi pentru bucuriile cereşti ale Împărăţiei Tale celei ce va să fie. Tinde dar şi de-acum înainte milele Tale peste ...
PUTEREA FOCULUI Sfântul Tihon din Zadonsk
Vezi că, arzând, focul se îndreaptă mereu spre înălţime şi, oricât l-ai împiedica, el nu-şi schimbă lucrarea, ci tinde pururea s-ajungă sus, căci aşa e firea lui. Întâmplarea aceasta îţi arată că asemenea lucrează şi adevărata dragoste de Dumnezeu. Inima care s-a aprins dintru această dragoste năzuieşte pururea spre miezul său, Fiinţa preaiubită, şi nimic din ce-i stă împotrivă nu ...
RAIUL DE AICI Părintele Paisie Olaru
Într-o zi, admirând bătrânul Părinte Paisie frumuseţile munţilor şi codrilor singuratici de la Sihla, a zis către ucenicii săi, suspinând din inimă: Tare mă tem să nu rămânem numai cu raiul acesta de aici şi să-l pierdem pe celălalt, din pricina lenevirii noastre! + + + + + + + + + + + + + + + + + + ...
RAZELE VEŞNICIEI Fericitul Trifon Turkestanov
Văd cerul Tău de-a stelelor strălucire luminat. O, cât eşti Tu de bogat; e atâta lumină la Tine! Prin razele luminătorilor îndepărtaţi caută veşnicia spre mine; sunt atât de mic şi neînsemnat, dar Domnul este cu mine; dreapta Sa iubitoare pretutindeni mă ţine. Slavă Ţie pentru a Ta purtare de grijă necontenită; Slavă Ţie pentru întâlnirile cu oamenii, de Tine mai înainte ...
RESPIRAŢIA Compozitorul Arvo Pärt
Timpul, adică tăcerea, mă înconjoară atât de dens, că încep să-l aud. Înainte de a învia, trebuie să mori. Înainte de a vorbi, ar trebui poate să tăcem. E ca inspiraţia şi expiraţia. Nu poţi numai să inspiri, trebuie să şi expiri. + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + ...
RIDICĂ OCHII TĂI SPRE CER Sfântul Teofan Zăvorâtul
Ridică ochii tăi spre cer când acesta, ca o oglindă curată, slăvit luminează pământul cu stelele, şi zi mirându-te: „Dacă stelele luminează cu atâta slavă, cu cât mai mult Drepţii şi Sfinţii, care au făcut voia lui Dumnezeu, vor străluci cu lumina cea negrăită a slavei mântuitoare în ceasul când va veni Domnul?” Aducându-ţi aminte de acea înfricoşătoare Venire, cutremură-te cu ...
SĂMÂNŢA DE MUŞTAR Sfântul Nicolae Velimirovici
Sămânţa de muştar este simbolul Împărăţiei Cerurilor, în înţelesul creşterii ei de la ceva foarte mic către ceva uriaş. Mântuitorul, vorbind poporului în pilde despre Împărăţia lui Dumnezeu, spune că „asemenea este grăuntelui de muştar pe care, luându-l un om l-a aruncat în grădina sa, şi a crescut şi s-a făcut copac, iar păsările cerului s-au sălăşluit în ramurile lui” ...