CER ŞI TRON AL DUMNEZEIRII Sfântul Ioan din Kronstadt
Cel ce a împodobit cerul cu stele putea oare să nu împodobească şi mai frumos cerul său duhovnicesc cu Preasfânta Fecioară, Născătoare de Dumnezeu? Cel ce a smălţuit pământul cu multe şi felurite flori, făcându-le să răspândească miresme fără seamăn, putea oare să nu-şi împodobească Maica cea după trup cu multele şi feluritele flori ale virtuţilor, făcând-o să răspândească toate ...
COCIOABA DĂRĂPĂNATĂ Sfântul Teofan Zăvorâtul
Atâta timp cât nu vei hotărî în mintea ta că te-ai mutat deja din această viaţă şi nu vei privi această lume şi slava ei ca pe o cocioabă dărăpănată, nu vei putea birui patimile pământeşti şi poftele lumeşti, care îl cufundă pe om în pierzare. + + + + + + + + + + + + + + ...
COPACUL PUTERNIC Părintele Ilie Cleopa
Dacă vreun arbore puternic întâlnim în cale, care are crengile sale prea mult răsfirate în văzduh şi cu rădăcinile puternice de jur împrejur ca şi cu nişte temelii nezdruncinate se arată, de la acesta privirea minţii să o ridicăm la omul cel rânduit de Dumnezeu în mare dregătorie şi care, în vremea stăpânirii sale, până departe peste noroade multe se ...
DIMINEAŢA CEA MARE Sfântul Teofan Zăvorâtul
Harul Tău, Doamne, să ne însoţească şi să ne călăuzească la dimineaţa cea mare. Dreapta îndurărilor Tale să ne miluiască pe noi cu blagoslovenii, şi să trecem cu ea marea cea de foc. Cerul şi pământul şi toate ce sunt într-însele să Te preaslăvească împreună cu noi pentru întoarcerea noastră. Slavă Ţie, Părintelui Închinat, şi Unuia-Născut Fiului Tău, şi Duhului Celui ...
DIZOLVAREA Sfântul Ioan din Kronstadt
Se pot oare lipsi frunzele de copac, iar copacul să se lipsească de pământ, de aer, de apă şi de căldură? Nici sufletul nu poate exista fără Dumnezeu, fără Fiul Său, fără Duhul Său. Dumnezeu îmi este viaţă, lumină, putere, apă, hrană. El mă poartă aşa cum o mamă îşi poartă în braţe pruncul. Şi chiar mai mult: mă poartă ...
DORUL DUPĂ VIAŢA CEREASCĂ Sfântul Nicolae Cabasila
Noi trăim în această lume văzută cu gândul la cea nevăzută, schimbând nu atât locul, ci felul de trăire şi de vieţuire. De fapt, nu noi suntem cei ce ne-am mişcat sau ne-am ridicat mai aproape de Dumnezeu, ci Domnul Însuşi este Cel Ce S-a scoborât şi a venit la noi. Căci nu noi am căutat pe Domnul, ci El ...
FLACĂRA LUMÂNĂRII Sfântul Tihon din Zadonsk
Vezi că lumânarea arde şi mai apoi se stinge. Pilda aceasta îţi adevereşte că viaţa noastră arde ca o lumânare până când trăim, iar după aceea se stinge. Este de trebuinţă să ţinem minte cele despre sfârşitul ei, care nu ştim în ce zi şi în care ceas va veni – de aceea ni se cuvine a-l aştepta mereu. + + ...
FOCUL ŞI FUMUL Sfântul Ioan din Kronstadt
În natură, toate corpurile sunt supuse atracţiei pământului, în timp ce sufletele oamenilor tind, firesc, către focarul lor spiritual, către Dumnezeu – arhetipul. Păcatul a pervertit şi perverteşte această firească atracţie. Focul şi fumul au tendinţa să se îndrepte spre stihiile înrudite cu ele. + + + + + + + + + + + + + + + + ...
FRACŢIUNEA DE SECUNDĂ Sfântul Sofronie Saharov
Întreaga noastră viaţă pământească, de la naştere şi până la cea din urmă suflare a noastră, va arăta la sfârşit ca un singur act concentrat. Conţinutul şi calitatea ei se vor vedea într-o fracţiune de secundă. Să ne imaginăm un pahar din cel mai limpede cristal, plin cu apă. O singură privire ne va spune dacă apa e curată sau ...
FRUMUSEŢEA FIRII Sfântul Vasile cel Mare
Dumnezeu, înainte de a fi cele ce se văd acum, a gândit şi a pornit să aducă la existenţă cele ce nu erau; în acelaşi timp a gândit şi cum trebuie să fie lumea şi ce formă să-i dea materiei, ca să fie în armonie cu ea. Cerului i-a rânduit o natură potrivită cerului, iar formei pământului i-a dat o ...