OMUL Arhiepiscopul Iustinian Chira
Omul încă nu s-a descoperit pe sine. Pe harta cunoaşterii, ca o imensă pată albă, stă în faţa omului fiinţa sa. Pe om trebuie să-l priveşti cu cel mai înalt respect dar şi cu adâncă compasiune, cu încredere dar şi cu prudenţă, ca pe un copil ce e în stare oricând de cele mai senine drăgălăşenii, însă şi de greşeli ...
OMUL ÎN FAŢA MORŢII Sfântul Nectarie al Eghinei
Omul, moartea şi nimicirea sunt noţiuni contrare şi ireconciliabile. Căci cum ar fi posibil ca cel care şi-a cheltuit viaţa cu perspectiva nemuririi să moară pierzându-se definitiv? Cum să nu trăiască decât foarte puţin acela ale cărui fapte sunt vrednice de nemurire şi care şi-a imortalizat numele? Cum poate muri cel care a creat ideea de nemurire? Nu! Un glas ...
PĂCATUL Părintele Arsenie Boca
Părinţii au zis că singura noastră avuţie cu adevărat sunt păcatele. Căci, după ei, nu eşti proprietarul decât al lucrului pe care l-ai făcut din nimic. Iar împlinind condiţia asta, din nimic Dumnezeu a făcut făptura, iar făptura a făcut păcatul. Păcatul nu e o realitate cu suport propriu, ci sunt ghearele haosului în grumazul realităţii, o pândire a nimicului care ...
PACEA ŞI BELŞUGUL DE VIAŢĂ Sfântul Ioan din Kronstadt
Pacea şi belşugul de viaţă pe care le simte inima după Împărtăşanie este cel mai mare şi mai de preţ dar pe care ni-l face Domnul nostru Iisus Hristos, unul mai presus de toate darurile, luate împreună, de care se poate bucura trupul. Fără pace sufletească – atunci când inima este chinuită şi strâmtorată – omul nu se poate folosi ...
PÂINEA VIEŢII Sfântul Ioan din Kronstadt
În locul pomului vieţii ne-a dat pâinea vieţii; în locul roadelor pomului cunoaşterii binelui şi a răului ne-a dat pâinea care dă viaţa. Atunci s-a spus: „nici să vă atingeţi de el, că muriţi” (Facerea 3, 3), acum ni se spune: „Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci” (Ioan 6, 51, 58). Atunci Adam şi Eva i-au ...
PĂRĂSIREA CUIBULUI Părintele Rafail Noica
Originea îţi este cuibul, ca al păsărilor. Pasărea se naşte într-un cuib; până-i cresc aripile şi îşi ia zborul, creşte în cuibul acela, dar după aceea, de multe ori, nu se mai întoarce în acel cuib niciodată. Omul, în orice caz, îşi face aripi duhovniceşti către fiinţa lui, către veşnicia lui şi zboară acolo, în veşnicie. + + + + + ...
PERSOANELE Părintele Arsenie Boca
Înainte de a exista ca persoane pământeşti, existăm ca gând, ca intenţie a lui Dumnezeu. De faptul că suntem oarecumva anteriori faţă de forma noastră pământească, Dumnezeu ne spune, învăţându-l pe Ieremia, când acesta încerca să se apere de misiunea cu care-l rostuise pe pământ: „Înainte de a te urzi în pântece… te-am sfinţit şi te-am rânduit proroc printre popoare” (Ieremia ...
POLUAREA Arhiepiscopul Iustinian Chira
Atmosfera este extrem de poluată. De ce? Din forma aceasta de a dezvolta tehnica, nu cu scopul în sine de a evolua, ci cu scopul de a se îmbogăţi omul. De aceea azi un copil nu merge la şcoală ca să înveţe acolo să fie om, ci să-şi câştige nişte cunoştinţe ca să devină şi el apoi şef. Să-şi câştige ...
POMUL BINE ÎNRĂDĂCINAT Sfântul Ioan din Kronstadt
Pomul bine înrădăcinat în pământ se dezvoltă şi aduce roade. Sufletul puternic înrădăcinat în Dumnezeu prin credinţă şi dragoste – ca prin nişte rădăcini duhovniceşti – la fel se dezvoltă duhovniceşte şi aduce roadele virtuţilor plăcute lui Dumnezeu, mulţumită cărora el trăieşte acum şi va trăi în lumea viitoare. Pomul dezrădăcinat încetează să mai trăiască; el nu mai primeşte viaţa ...
POMUL CEL MIC Sfântul Tihon din Zadonsk
Povăţuirea întru cucernicie şi frica lui Dumnezeu este de trebuinţă a se face încă din pruncie... Aşa precum pomul cel mic, de va fi înclinat dintru început într-o parte anume, până la sfârşit va creşte plecat spre partea aceea, întocmai şi copilul, de va fi povăţuit dintru început către un lucru anume, spre acela va avea aplecare până la sfârşitul ...