VINDECAREA Sfântul Ioan din Kronstadt
Deoarece Dumnezeu este viaţă, iar bolile şi suferinţele sunt abatere de la viaţă, ne este de ajuns să sorbim o singură dată din Izvorul vieţii celei dintru început, să ne „atingem” de El, ca să ne vindecăm, fiindcă Mântuitorul, Care este tuturor viaţă, a vindecat şi vindecă prin simplă atingere. Acelaşi lucru se poate spune şi despre „vindecarea” unor „obiecte” ...
VINDECAREA SUFLETEASCĂ Sfântul Tihon din Zadonsk
Vezi că un om neputincios, care voieşte să se vindece, îi mărturiseşte şi îi arată doctorului boala sa şi-l roagă stăruitor să îl tămăduiască. Această întâmplare te învaţă că, de vreme ce voim şi noi să ne vindecăm de neputinţa noastră sufletească, trebuie să o mărturisim cu toată inima şi să I-o înfăţişăm lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Tămăduitorul sufletelor ...
VIŢA DE VIE Sfântul Vasile cel Mare
Rădăcina viţei de vie, mlădiţele de jur împrejur, pline de verdeaţă, se întind mult pe pământ; lăstarul, cârceii, agurida, strugurii. Ţi-i de ajuns să te uiţi la viţa de vie – numai să te uiţi cu pricepere la ea – ca să-ţi aducă aminte de firea ta. Îţi aminteşti negreşit de comparaţia făcută de Domnul! Domnul S-a numit pe Sine ...
VREMEA POTRIVITĂ Sfântul Tihon din Zadonsk
Vezi că pentru toate este rânduită o vreme, după cum spune Ecclesiastul: „Pentru orice lucru este o clipă prielnică şi vreme pentru orice mişcare de sub cer” (Ecclesiastul 3, 1). Păsările îşi fac cuiburi şi îşi scot puii la vremea potrivită; animalele se împerechează şi îşi nasc odraslele la vremea cuvenită; întocmai fac şi peştii la vremea rânduită; copacii şi ...
ZILELE ŞI CEASURILE Sfântul Teofan Zăvorâtul
Zilele şi ceasurile, ca nişte hoţi şi furi, te jefuiesc şi te pradă; firul vieţii tale se rupe şi se scurtează fără încetare. Zilele îngroapă viaţa ta, ceasurile o pun în mormânt; împreună cu zilele şi cu ceasurile piere pe pământ şi viaţa ta. Viaţa pe care o trăieşti astăzi fuge şi zboară odată cu sfârşitul acestei zile, căci fiecare zi ...
ZIUA Sfântul Ioan din Kronstadt
Ziua este simbolul caracterului trecător al vieţii noastre pământeşti: mai întâi dimineaţa, apoi vine ziua, în sfârşit, seara, şi atunci când cade noaptea, ziua toată s-a scurs. Astfel se scurge viaţa, mai întâi copilăria, ca prima dimineaţă, apoi adolescenţa şi maturitatea ca plinul zilei şi ceasul amiezii; în sfârşit, bătrâneţea, ca seara căzând, dacă ne-o dă Dumnezeu; după care, inevitabil, ...