VÂNTURILE Sfântul Ioan din Kronstadt
În natură adie uneori un vânt căldicel, aromitor, care îţi mângâie şi îţi pătrunde plăcut şi uşor trupul, iar cerul este senin. Alteori bate vântul rece care îţi provoacă o senzaţie de frig şi de apăsare, îţi intră în oase, îţi face o piele de găină şi tot atunci cerul şi pământul se întunecă. Sau, fără nici o adiere de ...
VÂRSTA SENECTUŢII Sfântul Nectarie al Eghinei
Caracterul senectuţii e minunat, fiindu-i conferit de mulţimea anilor adunaţi în decursul unei vieţuiri îndelungate; această vârstă se bucură de alte câteva calităţi deosebite care-i sporesc podoaba: în ea străluceşte înţelepciunea, iar sfatul, priceperea şi cugetul senin şi cuprinzător îi încununează gândurile. Înfăţişarea impune şi cere din partea tuturor respect şi cuviinţă deosebite. Senectutea este ultima etapă a vieţii pământeşti ...
VEGETAŢIA Sfântul Ioan din Kronstadt
În existenţa lumii vegetale găsim o dovadă palpabilă a omniprezenţei lui Dumnezeu şi a lucrării Sale proniatoare. Există oare vreun loc pe pământ în care vegetaţia să nu-şi facă simţită prezenţa? Ea acoperă câmpiile, se caţără pe povârnişurile inaccesibile ale munţilor de piatră, răzbeşte în pustiuri, sloboade rădăcini în apă şi printre ape, pe ostroave nelocuite. Şi cine o creşte ...
VEŞMÂNTUL SUFLETULUI Sfântul Sofronie Saharov
A dobândi rugăciunea înseamnă a dobândi veşnicia. Când trupul stă să moară, strigătul „Iisuse Hristoase” devine veşmântul sufletului; când creierul nu mai funcţionează şi este greu să ne aducem aminte alte rugăciuni, în lumina cunoştinţei dumnezeieşti ce purcede din acest Nume, duhul nostru se va înălţa spre viaţa cea nestricăcioasă. + + + + + + + + + + + ...
VEST ŞI EST Sfântul Sofronie Saharov
Vesticii au pierdut credinţa şi au căzut într-o viaţă trupească, dar au o cultură chiar raţionalistă sau umanistă care îi ţine într-un anume nivel. Au coborât încet-încet, dar au, într-un mare grad, o politeţe care îi opreşte să cadă mult mai jos. Ortodocşii însă, când îşi pierd credinţa, nu au o cultură umanistă care să-i ţină şi atunci merg direct ...
VIAŢA ÎN HRISTOS Sfântul Nicolae Cabasila
În ce priveşte viaţa noastră viitoare, ne va fi dat să o trăim ca nişte dumnezei în jurul marelui Dumnezeu, să devenim moşteni la aceleaşi bunuri ca şi El şi chiar să ajungem să stăpânim împărăţia Lui – bineînţeles, dacă nu cumva ne vom orbi de bunăvoie în restul vieţii pământeşti şi dacă nu vom spinteca cu mâinile proprii haina ...
VIAŢA LA ŢARĂ Sfântul Teofan Zăvorâtul
Viaţa la ţară are mult adevăr. Viaţa oraşelor, şi mai ales a capitalelor, este departe de adevăr: toţi fac pe comedianţii. + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + ...
VIAŢA LUNGĂ Sfântul Ioan din Kronstadt
De ce îi dă Dumnezeu omului viaţă lungă pe pământ? Ca să aibă timp să se pocăiască, să se cureţe de păcate şi de patimi şi pentru ca să-i pătrundă în inimă tot adevărul şi toată dragostea, prin educarea simţurilor, în raport cu binele şi cu răul. + + + + + + + + + + + + + + ...
VIAŢA NOASTRĂ Sfântul Ioan din Kronstadt
Viaţa noastră, ce este ea oare? Arderea unei lumânări. Ajunge să sufle în ea Cel care a aprins-o ca să se stingă. Viaţa noastră, ce este ea oare? Drumul unui călător; odată ajuns la un anumit soroc, porţile i se deschid, îşi lasă hainele (trupul) şi toiagul de pelerin şi intră în casă. Viaţa noastră, ce este ea oare? Îndelungat ...
VINDECAREA Sfântul Ioan din Kronstadt
Deoarece Dumnezeu este viaţă, iar bolile şi suferinţele sunt abatere de la viaţă, ne este de ajuns să sorbim o singură dată din Izvorul vieţii celei dintru început, să ne „atingem” de El, ca să ne vindecăm, fiindcă Mântuitorul, Care este tuturor viaţă, a vindecat şi vindecă prin simplă atingere. Acelaşi lucru se poate spune şi despre „vindecarea” unor „obiecte” ...